Puneţi mintea la joacă

Când sunteţi cu copiii în maşină şi se plictisesc îngrozitor în lungul drum către bunici, daţi-le o joacă mentală care îi va distra cu siguranţă. Am găsit ideea in cartea "Să gândim împreună..." de Ann Gazzard şi Matthew Lipman, care face parte dintr-un program de filosofie pentru copii implementat în S.U.A. şi care are calitatea de opţional pe la clasele primare la noi in ţară. Oricum, ideea se pliază şi la cei mai mici, căci ei abia aşteaptă un prilej să reinventeze lumea cum vor ei. Mi-a plăcut cel mai mult exerciţiul "Dacă..." şi pentru început e bun ca să vedeţi cam ce resurse uriaşe are mintea unui copil... Simţiţi-vă liberi să completaţi chiar voi, în joacă, frazele ce urmează şi reţineţi că nu este obligatoriu să continuaţi cu "atunci".

Dacă marea ar fi de cerneală...
Dacă pomii ar fi de ciocolată...
Dacă animalele ar vorbi...
Dacă oamenii ar putea zbura...
Dacă am fi nemuritori...

În fine, odată ce aţi deprins jocul, veţi găsi precis în fiinţa voastră şi alte ipotetice realităţi care să vă gâdile... Şi copiii se vor amuza pe cinste dacă participaţi şi voi activ, vor vedea că în viaţă nu este loc de rigiditate şi multe lucruri s-au inventat din joaca cu ipotezele...

Figuri geometrice jucăuşe

Răsfoind prin pozele din anii precedenţi de grădi, am găsit o activitate care mi-a plăcut foarte mult, tocmai pentru că i-a făcut pe copii să-şi dea puţin drumul la imaginaţie, primul mic pas spre exprimarea propriei creativităţi. Aveam forme geometrice din plastic: cercuri, pătrate, romburi, triunghiuri. Mi-ar fi plăcut să am si altele, dar ne-am descurcat cu ce am avut, dovadă că poţi jongla cu orice... Părinţii pot confecţiona acasă formele din carton reciclat de diferite culori, cum ar fi din cutiile de bomboane, cutiile de parfum, şi orice alt ambalaj mai zdravăn, căci cei mici le vor testa rezistenţa... Ce-a ieşit? Iată!

Chiar mi-a făcut plăcere să răsfoiesc pozele mai vechi... Ceea ce vreau să le transmit părinţilor este că puştii lor îşi pot dezvolta imaginaţia şi cu puţine materiale la îndemână, improvizate şi reciclate din orice. Piaptănul piaptănă şi pixul scrie. Dar dacă trebuie să scrie piaptănul? Pe ce suport am putea să scriem cu el? E o adevărată călătorie a minţii să găseşti întrebuinţări neobişnuite lucrurilor obişnuite... Ş-apoi dacă nu ai bani să iei un cuţit pentru plastilină, ce, n-ar putea cel mic să se joace cu piaptănul prin ea? Îmi aduc aminte de un exerciţiu de imaginaţie pe care ni l-a propus profesoara în colegiu: Ce se poate face cu un ciucure? Materia fiind de abilităţi practice, ea s-o fi aşteptat la confecţionarea diferitelor lucruri... Eu însă m-am dus şi mai departe cu gândul, fiindcă pictam cu el, îl gâdilam pe frate-miu, mă jucam cu pisica, îi puneam perucă păpuşii mele, măturam pervazul şi nici nu îmi mai amintesc ce tra-la-la-uri am mai scris... Aşa că să nu ne limităm imaginaţia numai la "crafts", ci să le dăm copiilor posibilitatea de a evada şi în alte domenii...