joi, 25 noiembrie 2010

Ne pregătim de iarnă!

Mă gândeam cum să-i atrag atenţia celui mic şi in acelaşi timp să fiu în pas cu anotimpul. Aşa că m-am apucat de confecţionat imagini de fereastră şi de perete, colorate viu, vesele şi foarte frumoase. Am găsit şabloane într-o revistă de bricolaj pentru copii şi mi-au plăcut la nebunie, drept pentru care am intrat într-o frenezie de decupat...şi greu mă opresc dacă am intrat în priză! Ia priviţi câteva modele finalizate:

 














Am început cu preferata mea, o familie fericită, care îşi protejează puiul...Frumos şi drăgălaş.   23/17 cm


 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Alte animăluţe polare care ne duc cu gândul la îmbrăţişări pufoase si năsucuri reci...    21/28 cm
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Ce mândru e tata cu un ştrengar de băiat!     25/34 cm
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
O fi mâncat prea multe prăjiturele?     29/28 cm
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Jucărică de băieţi, sau de fete cucuiete...    20/25 cm
 
Şi un biscuite cât de mic se poate împărţi cu un prieten...    36/28 cm

Sau un biscuite uriaş poate aduce sufleţele împreună...     28/27 cm

Îmi cer scuze, dar în această seară Rudolf e cam într-o ureche (i-o fi căzut de frig?) şi a "accidentat" puţin şi sania!!!      15/19 cm

Acest om de zăpadă a ieşit de după televizorul nostru, cam timid, ce-i drept.    5/15 cm

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Ghiciţi cine vine după fursecuri şi lapte...     21/24 cm
 
                         25/30 cm                                                                       28/36 cm
 
Da, el e, celebrul bătrânel care în mod uimitor zice-se că duce ditamai sacul. Mă gândesc cum o să-l introduc pe MC (Moş Crăciun) în viaţa lui David, astfel încât să nu se agaţe cu disperare de aspectul comercial (ce primesc anul ăsta?), ci mai degrabă de ideea de a face bucurii altora, începând cu străbunica şi terminând cu alţi copii. Voi nu aţi observat că se pierde încet-încet esenţialul, şi în cea mai mare măsură este vina noastră, a adulţilor, care alergăm ca apucaţii prin supermarketuri după poneiul vorbitor sau mai ştiu eu ce trăznaie? Ştiu, sunt cam dură, nu vreau să fugiţi, dar de-a lungul anilor de lucru cu preşcolarii am văzut cu tristeţe efectele Crăciunului greşit direcţionat. Să nu înţelegeţi că sunt împotriva Moşului, ci militez doar pentru mai multă cumpătare. Ş-apoi, unde se regăseşte Mântuitorul în toată tevatura asta? Vă las cu acest ultim gând, mai preţios decât toate celelalte...
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Aşa cum ziceam, toţi merităm bucurii, chiar şi "piciul cu pantalonii franjuraţi". După cum vedeţi, el are un prieten de nădejde pe care îl poartă în buzunar la căldurică.    32/31 cm
 
Le confecţionez şi la comandă, detalii pe mail.

marți, 23 noiembrie 2010

Cum l-am aşteptat pe David

Din meseria de educatoare m-am ales cu un defect profesional şi anume nu arunc nici o bucăţică de hârtie, păstrez mai rău ca o băbuţă, pentru că sunt de părere că au dreptate englezii când spun "one man's trash, another man's treasure"... Aşa că am o colecţie de hârtii colorate, dar mai important, cel puţin 5 nuanţe ale fiecărei culori din curcubeu. Iată cum am realizat numele micuţului meu, cu puţină îndemânare şi multă răbdare...



Arată foarte vesel şi este un punct de plecare pentru alte variante de nume, pe care sunt hotărâtă să le explorez de îndată ce timpul îmi permite. Ce mândru trebuie să se simtă un copil să vadă că numele lui apare într-un loc care îi aparţine, fie că este vorba de dulapul cu jucării, fie că se află deasupra pătuţului său. Să nu mai vorbim de faptul că ar putea preveni dispute între fraţi pe care niciun părinte nu îşi doreşte să fie nevoit să le arbitreze. Eu şi fratele meu am fi fost poate mai ordonaţi de mici dacă aveam un stimulent de genul acesta, căci de mici ne arătăm cu simţul proprietăţii.

Am folosit hârtie şi carton colorat, aracet, carioci şi bandă transparentă. Pătratele sunt 10x10 cm, dar se poate mări totul după dorinţă. Culorile pot varia după preferinţe: multicolor aşa cum am ales eu, cu 2 sau 3 culori la alegere care să fie totuşi în contrast, sau în nuanţe ale aceleiaşi culori cum poate le-ar plăcea fetiţelor (rozul e la putere!!!).

Pot executa la comandă orice nume, doar trimiteţi un mail scurt şi vă dau detalii.

luni, 22 noiembrie 2010

Copilul meu - lumea mea

Sunt atâtea mămici în lumea asta care au recunoscut că sosirea primului copil le-a întors viaţa pe dos... Şi mie mi s-a întâmplat să mi-o întoarcă, dar nu pe dos ci pe faţă... Nu zic că eram pe o direcţie greşită, ci pur şi simplu tindeam să trăiesc numai pentru carieră şi era de fapt surogatul menirii mele ca femeie...

Vă propun deci să vă alăturaţi mie într-o călătorie cu peripeţii, cu copiii noştri de mână şi cu multă iubire, pe care ştiu că şi mămicile şi tăticii o au pentru puiuţii lor...

Veţi găsi aici idei pentru zile ploioase, cărticele bune pentru sufletul celor mici, explorări pentru cercetaşi şi cam orice lucruşor plin de dragoste pentru copii...