Puneţi mintea la joacă

Când sunteţi cu copiii în maşină şi se plictisesc îngrozitor în lungul drum către bunici, daţi-le o joacă mentală care îi va distra cu siguranţă. Am găsit ideea in cartea "Să gândim împreună..." de Ann Gazzard şi Matthew Lipman, care face parte dintr-un program de filosofie pentru copii implementat în S.U.A. şi care are calitatea de opţional pe la clasele primare la noi in ţară. Oricum, ideea se pliază şi la cei mai mici, căci ei abia aşteaptă un prilej să reinventeze lumea cum vor ei. Mi-a plăcut cel mai mult exerciţiul "Dacă..." şi pentru început e bun ca să vedeţi cam ce resurse uriaşe are mintea unui copil... Simţiţi-vă liberi să completaţi chiar voi, în joacă, frazele ce urmează şi reţineţi că nu este obligatoriu să continuaţi cu "atunci".

Dacă marea ar fi de cerneală...
Dacă pomii ar fi de ciocolată...
Dacă animalele ar vorbi...
Dacă oamenii ar putea zbura...
Dacă am fi nemuritori...

În fine, odată ce aţi deprins jocul, veţi găsi precis în fiinţa voastră şi alte ipotetice realităţi care să vă gâdile... Şi copiii se vor amuza pe cinste dacă participaţi şi voi activ, vor vedea că în viaţă nu este loc de rigiditate şi multe lucruri s-au inventat din joaca cu ipotezele...

Figuri geometrice jucăuşe

Răsfoind prin pozele din anii precedenţi de grădi, am găsit o activitate care mi-a plăcut foarte mult, tocmai pentru că i-a făcut pe copii să-şi dea puţin drumul la imaginaţie, primul mic pas spre exprimarea propriei creativităţi. Aveam forme geometrice din plastic: cercuri, pătrate, romburi, triunghiuri. Mi-ar fi plăcut să am si altele, dar ne-am descurcat cu ce am avut, dovadă că poţi jongla cu orice... Părinţii pot confecţiona acasă formele din carton reciclat de diferite culori, cum ar fi din cutiile de bomboane, cutiile de parfum, şi orice alt ambalaj mai zdravăn, căci cei mici le vor testa rezistenţa... Ce-a ieşit? Iată!

Chiar mi-a făcut plăcere să răsfoiesc pozele mai vechi... Ceea ce vreau să le transmit părinţilor este că puştii lor îşi pot dezvolta imaginaţia şi cu puţine materiale la îndemână, improvizate şi reciclate din orice. Piaptănul piaptănă şi pixul scrie. Dar dacă trebuie să scrie piaptănul? Pe ce suport am putea să scriem cu el? E o adevărată călătorie a minţii să găseşti întrebuinţări neobişnuite lucrurilor obişnuite... Ş-apoi dacă nu ai bani să iei un cuţit pentru plastilină, ce, n-ar putea cel mic să se joace cu piaptănul prin ea? Îmi aduc aminte de un exerciţiu de imaginaţie pe care ni l-a propus profesoara în colegiu: Ce se poate face cu un ciucure? Materia fiind de abilităţi practice, ea s-o fi aşteptat la confecţionarea diferitelor lucruri... Eu însă m-am dus şi mai departe cu gândul, fiindcă pictam cu el, îl gâdilam pe frate-miu, mă jucam cu pisica, îi puneam perucă păpuşii mele, măturam pervazul şi nici nu îmi mai amintesc ce tra-la-la-uri am mai scris... Aşa că să nu ne limităm imaginaţia numai la "crafts", ci să le dăm copiilor posibilitatea de a evada şi în alte domenii...

Ne pregătim de iarnă!

Mă gândeam cum să-i atrag atenţia celui mic şi in acelaşi timp să fiu în pas cu anotimpul. Aşa că m-am apucat de confecţionat imagini de fereastră şi de perete, colorate viu, vesele şi foarte frumoase. Am găsit şabloane într-o revistă de bricolaj pentru copii şi mi-au plăcut la nebunie, drept pentru care am intrat într-o frenezie de decupat...şi greu mă opresc dacă am intrat în priză! Ia priviţi câteva modele finalizate:

 

Am început cu preferata mea, o familie fericită, care îşi protejează puiul...Frumos şi drăgălaş.   23/17 cm

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Alte animăluţe polare care ne duc cu gândul la îmbrăţişări pufoase si năsucuri reci...    21/28 cm

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ce mândru e tata cu un ştrengar de băiat!     25/34 cm

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

O fi mâncat prea multe prăjiturele?     29/28 cm

 



 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Jucărică de băieţi, sau de fete cucuiete...    20/25 cm

 

Şi un biscuite cât de mic se poate împărţi cu un prieten...    36/28 cm

Sau un biscuite uriaş poate aduce sufleţele împreună...     28/27 cm

Îmi cer scuze, dar în această seară Rudolf e cam într-o ureche (i-o fi căzut de frig?) şi a "accidentat" puţin şi sania!!!      15/19 cm

Acest om de zăpadă a ieşit de după televizorul nostru, cam timid, ce-i drept.    5/15 cm

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ghiciţi cine vine după fursecuri şi lapte...     21/24 cm

 

                         25/30 cm                                                                       28/36 cm

 

Da, el e, celebrul bătrânel care în mod uimitor zice-se că duce ditamai sacul. Mă gândesc cum o să-l introduc pe MC (Moş Crăciun) în viaţa lui David, astfel încât să nu se agaţe cu disperare de aspectul comercial (ce primesc anul ăsta?), ci mai degrabă de ideea de a face bucurii altora, începând cu străbunica şi terminând cu alţi copii. Voi nu aţi observat că se pierde încet-încet esenţialul, şi în cea mai mare măsură este vina noastră, a adulţilor, care alergăm ca apucaţii prin supermarketuri după poneiul vorbitor sau mai ştiu eu ce trăznaie? Ştiu, sunt cam dură, nu vreau să fugiţi, dar de-a lungul anilor de lucru cu preşcolarii am văzut cu tristeţe efectele Crăciunului greşit direcţionat. Să nu înţelegeţi că sunt împotriva Moşului, ci militez doar pentru mai multă cumpătare. Ş-apoi, unde se regăseşte Mântuitorul în toată tevatura asta? Vă las cu acest ultim gând, mai preţios decât toate celelalte...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Aşa cum ziceam, toţi merităm bucurii, chiar şi "piciul cu pantalonii franjuraţi". După cum vedeţi, el are un prieten de nădejde pe care îl poartă în buzunar la căldurică.    32/31 cm

 

Le confecţionez şi la comandă, detalii pe mail.

Cum l-am aşteptat pe David

Din meseria de educatoare m-am ales cu un defect profesional şi anume nu arunc nici o bucăţică de hârtie, păstrez mai rău ca o băbuţă, pentru că sunt de părere că au dreptate englezii când spun "one man's trash, another man's treasure"... Aşa că am o colecţie de hârtii colorate, dar mai important, cel puţin 5 nuanţe ale fiecărei culori din curcubeu. Iată cum am realizat numele micuţului meu, cu puţină îndemânare şi multă răbdare...

Arată foarte vesel şi este un punct de plecare pentru alte variante de nume, pe care sunt hotărâtă să le explorez de îndată ce timpul îmi permite. Ce mândru trebuie să se simtă un copil să vadă că numele lui apare într-un loc care îi aparţine, fie că este vorba de dulapul cu jucării, fie că se află deasupra pătuţului său. Să nu mai vorbim de faptul că ar putea preveni dispute între fraţi pe care niciun părinte nu îşi doreşte să fie nevoit să le arbitreze. Eu şi fratele meu am fi fost poate mai ordonaţi de mici dacă aveam un stimulent de genul acesta, căci de mici ne arătăm cu simţul proprietăţii.

Am folosit hârtie şi carton colorat, aracet, carioci şi bandă transparentă. Pătratele sunt 10x10 cm, dar se poate mări totul după dorinţă. Culorile pot varia după preferinţe: multicolor aşa cum am ales eu, cu 2 sau 3 culori la alegere care să fie totuşi în contrast, sau în nuanţe ale aceleiaşi culori cum poate le-ar plăcea fetiţelor (rozul e la putere!!!).

Pot executa la comandă orice nume, doar trimiteţi un mail scurt şi vă dau detalii.

Copilul meu - lumea mea

Sunt atâtea mămici în lumea asta care au recunoscut că sosirea primului copil le-a întors viaţa pe dos... Şi mie mi s-a întâmplat să mi-o întoarcă, dar nu pe dos ci pe faţă... Nu zic că eram pe o direcţie greşită, ci pur şi simplu tindeam să trăiesc numai pentru carieră şi era de fapt surogatul menirii mele ca femeie...

Vă propun deci să vă alăturaţi mie într-o călătorie cu peripeţii, cu copiii noştri de mână şi cu multă iubire, pe care ştiu că şi mămicile şi tăticii o au pentru puiuţii lor...

Veţi găsi aici idei pentru zile ploioase, cărticele bune pentru sufletul celor mici, explorări pentru cercetaşi şi cam orice lucruşor plin de dragoste pentru copii...